8 aprlilie 2011: Însoţindu-l pe Isus în pătimirea sa

8 aprlilie 2011: Însoţindu-l pe Isus în pătimirea sa
Pregătindu-ne pentru sărbătoarea Învierii lui Isus din morţi, în seara zilei de 8 aprilie elevii, conduşi de părintele spiritual Teofil Petrişor, au petrecut o noapte rugăciune în faţa lui Isus Euharisticul, amintind-ne de patima şi moartea Sa.
Noaptea de rugăciune a început la ora 21.00 prin celebrarea Sfintei Liturghii în cadrul căreia am comemorat Cina cea de Taină petrecută de apostoli alături de Isus în Joia Sfântă. După celebrarea jertfei euharistice, am mers alături de Isus în grădina Ghetsemani, cerându-ne iertare pentru păcatele noastre care au umplut potirul pe care El l-a băut, iar apoi l-am însoţit pe drumul Calvarului, aducându-ne aminte de tot ceea ce a suferit.
A urmat apoi adoraţia pe întreaga durată a nopţii, iar în dimineaţa zilei de 9 aprilie adoraţia s-a încheiat prin oficierea Laudelor şi primirea binecuvântării cu Preasfântul Sacrament.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste momente de har în care am meditat mai profund misterul planului său de mântuire şi îl rugăm să ne ajute să conştientizăm întotdeauna cu ce preţ am fost răscumpăraţi.
În continuare vă prezentăm mărturia a doi dintre elevii noştrii în legătură cu cele trăite în timpul adoraţiei :
„Sunt frumoase astfel de nopţi. Chiar dacă la început mi-am propus să rămân toată noaptea treaz, mi s-a întâmplat să adorm pentru câteva clipe la fel ca apostolii.
Faptul că am fost „unul dintre apostoli” m-a făcut să meditez mai intens sentimentele şi trăirile lui Isus şi a apostolilor. Ceva ce-mi place să meditez şi mă impresionează profund este biciuirea lui Isus. Modul în care se ruga şi modul cum suporta durerea şi suferinţa mă inundă de un sentiment de durere, dar şi de pace în acelaşi timp pe care nu-l pot exprima în cuvinte.
Sfânta Liturghie, Calea Crucii, Adoraţia, toate m-au transformat. La un moment dat, în timpul adoraţiei am ajuns să nu mai am cuvinte să-i vorbesc lui Isus, îmi dispăruseră toate ideile şi cuvintele şi astfel rugăciunea s-a transformat în ceva mai profund, inima îmi bătea mai puternic şi cu ea îmi tremura tot trupul.
Am avut sentimente ce nimeni nu le-ar putea pune în scris, dar când le resimt totul este divin şi minunat.
Şi ca un rezultat al adoraţiei şi meditării mele pot spune acum că am convingerea că Dumnezeu există şi ne iubeşte.
Cu siguranţă doresc să mai trăiesc astfel de clipe de har.”
(Baciu Robert Emanuel, Clasa a IX-a A)

„ Eu fiind mai mare, am mai trăit astfel de momente şi de aceea am aşteptat cu o foarte mare bucurie aceste clipe, simţindu-mă copleşit de dragostea pe care a avut-o Cristos în grădina Ghetsemani.
Vă spun sincer că pe parcursul întregii nopţi am fost motivat de cuvintele pline de compătimire ale lui Isus adresate apostolilor: „N-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas”(Mt 26,40). Din aceste cuvinte eu am înţeles câtă nevoie avea Isus în acele clipe de cineva care să vegheze alături de El şi să-l consoleze de aceea eu le-am păstrat şi le păstrez şi acum în suflet căutând să veghez oricând, în orice loc şi în orice activitate.
Astfel de momente maturizează spiritul uman, pentru că prin rugăciune, contemplaţie, interiorizare profundă şi analiză a vieţii în lumina harului, putem găsi acele răspunsuri pe care nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ni le poate oferi şi putem lua hotărâri sănătoase, care să ne conducă spre adevărata fericire, spre adevărata viaţă.”
(Cobzaru Adrian, Clasa a XII-a A)

14 mai 2011: În pelerinaj la Sanctuarul Fericitului Ieremia Valahul de la Oneşti

14 mai 2011: În pelerinaj la Sanctuarul Fericitului Ieremia Valahul de la Oneşti
Urmând proiectul formativ care prevede pe parcursul anului formativ trăirea mai multor pelerinaje, am plecat sâmbătă dimineaţă spre Oneşti pentru a-l vizita pe iubitul nostru frate, Fericitul Ieremia.
9Ziua de pelerinaj a început la ora 7:30 când elevii noştri conduşi de către părinţii formatori au părăsit seminarul pentru o zi. La sosire elevii au avut ocazia de a-l saluta în rugăciune pe Fericitul Ieremia şi cu suflete curate am participat la Sfânta Liturghie celebrată în criptă acolo unde sunt aşezate şi osemintele Fericitului. În cadrul omeliei am avut ocazia de a afla cât mai multe lucruri despre viaţa şi faima de sfinţenie a Fericitului.
După ce s-au hrănit sufleteşte şi trupeşte, elevii au avut ocazia să viziteze seminarul fraţilor capucini.
La ora 15:00 elevii s-au adunat din nou în cripta Fericitului pentru un moment de rugăciune. După această oră de rugăciune elevii au pornit înapoi spre seminar încărcaţi cu mai multe haruri şi întâriţi puternic de exemplul acestui frate capucin care a avut o singură dorinţă în viaţă: să fie sfânt!

Medjugorje

Medjugorje
medjugorjeChiar dacă am luat vacanţă, acest lucru nu a însemnat faptul că s-a întrerupt evoluţia noastră pe plan spiritual.
La iniţiativa doamnei profesor Mariana Sofronie, a părintelui Martin Baciu, cu aprobarea părintelui director Eusebiu Ţâmpu şi cu ajutorul bunului Dumnezeu, am reuşit să finalizăm un proiect care a avut un ecou spiritual puternic.
Astfel, în dimineaţa zilei de 29 iulie 2011, după celebrarea Sfintei Liturghii, seminarişti care au dorit o experienţă spirituală de deosebită, au plecat spre Medjugorje. Acolo, au mers zeci de mii de persoane din toată lumea, unii pentru a se converti, alţii din credinţă, iar alţii din curiozitate.
În aceste zile, pelerinii au avut parte de un program spiritual intens; încă din prima zi fiecare a avut posibilitatea de a da mărturie de credinţă. Cu toţii au urcat muntele Krijevat în rugăciune. Toate zilele de pelerinaj au fost trăite în umilinţă, rugaciune şi alături de Sfânta Fecioară Maria.
Putem deduce acest lucru şi din mărturiile unor colegi:
“Sfânta Fecioară Maria este aşa de frumoasă pentru că iubeşte foarte mult” ( Mărtişcă Marius cls. a XII-a A)
“Medjugorje este cu adevărat un loc binecuvântat pentru că acolo înveţi să te rogi cu inima.” (Ghiurca Eduard cls. a XI-a B)
“La Medjugorje m-am simţit cel mai aproape de mama noastră Maria” (Toma Raimund cls.a XI-a B)
Cu alte cuvinte ceea ce au trăit colegii noştri a fost minunat şi suntem convinşi că Mama nostră Cerescă îi va rasplăti. Prin urmare dacă vrem să trăim o experienţă spirituală profundă, trebuie să „profităm” la maxim de aceste oportunităţi.

18.10.2011: Simpozion internaţional

18.10.2011: Simpozion internaţional
simpozionAstăzi 18.10.2011, Asociaţia Armatei Maicii Domnului – ROMÂNIA în colaborare cu Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Postulandatul Franciscan din Roman şi Liceul Teologic Franciscan, au organizat primul simpozion internaţional din România cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la sacrificiul suprem al vieţii Sfântului Maximilian Maria Kolbe.
Simpozionul a început cu o frumoasă oră Mariană în Capela Institutului Teologic Franciscan, apoi Pr. Pavel Bulai a deschis conferinţa prin adresarea unui cuvânt de bun venit invitaţilor: Sr. Raffaella Aguzzoni preşedintele internaţional A.M.D, Pr. Raffaelle Di Murro O.F.M Conv şi membrilor asociaţiei A.M.D din România.
simpozionTotodată, pr. Sebastian Diacu, pr. Pavel Bulai, pr. Mihai Gal cât şi pr. Bernadin Duma împreună cu invitaţii din străinătate au prezentat mai multe informaţii legate de viaţa Sfântului Maximilian Maria Kolbe cât şi despre devoţiunea sa faţă de Neprihănita Fecioara Maria şi înfiinţarea Armatei Maicii Domnului.
Simpozionul a avut un ecou spiritual deosebit, terminându-se cu Sfânta Liturghie în Capela Institutului nostru, l-a care a participat toţi preoţii prezenţi la conferinţă, împreună cu membrii Armatei Maicii Domnului.
Maximilian Kolbe, s-a născut la 7 ianuarie 1894 înZduńska Wola, într-o familie de ţesători săraci polonezi. La botez i s-a pus numele Raimond. Copil fiind, pe când se ruga în faţa unei statui a Maicii Domnului, Fecioara Maria i-a arătat două coroane, una de trandafiri albi, alta de trandafiri roşii, şi i-a propus să aleagă. Raimond le-a luat pe amândouă: ele sunt simbolul vieţii sale de curăţie sufletească şi de jertfă faţă de aproapele şi faţă de biserica lui Cristos.
În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creştinii din lumea întreagă, deşi sub apăsarea celui de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul îşi sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în Biserica romano-catolică. Pe când mulţimile credincioşilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura şi lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) un suflet curat şi curajos se îndrepta către lăcaşurile cereşti, spre a depune la tronul Celei fără de pată, omagiul unei vieţi jertfite Fecioarei Neprihănite şi mântuirii sufletelor.
Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, după două săptămîni de înfometare absolută şi în urma unei injecţii cu formol, a murit în «celula morţii» din lagărul de exterminare, de tristă amintire, care a marcat istoria lumii într-un mod ireversibil. Maximilian Kolbe, spre deosebire de alţii a fost aruncat în celula morţii la cererea sa, în locul unui deţinut care, la momentul începerii procesului de beatificare, a dat mărturie despre viaţa exemplară pe care a dus-o preotul. Se afla la lagărul de la Auschwitz din luna mai, şi, cu toate că era aproape o epavă, a fost supus tratamentului special aplicat preoţilor. Insultele nu i-au atins sufletul, dar prin modul în care s-a comportat i-a întărit pe ceilalţi deţinuţi, spovedindu-i.
El îi trimite o scrisoare mamei sale înainte de fi arestat de către autorităţi:
„Dragă mamă. Spre sfârşitul lunii mai, am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă mamă. Poţi fi liniştită în legătură cu mine şi cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni şi El se gândeşte cu o iubire mare la toţi şi la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scrii până nu îţi trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu ştiu cât timp voi mai fi aici. Te salut cu drag şi te sărut, Raymond Kolbe.”
Sfântul Maximilian Maria Kolbe, a fost Beatificat în 1974 la Roma, Vatican de Papa Ioan Paul al VI-lea şi Canonizat în 1982 la Roma de către Papa Ioan Paul al II-lea.

20 decembrie 2011: Împărtăşind şi primind bucuria

20 decembrie 2011: Împărtăşind şi primind bucuria
La invitaţia Şcolii de Arte şi Meserii “Trinitas“ din Târgu Frumos, elevii liceului nostru au împărtăşi din bucuria lor prilejuită de apropierea sărbătorii naşterii Domnului elevilor şi profesorilor instituţiei care ne-a invitat. Activitatea a avut loc marţi, 20 decembrie 2011.
Propunerea a venit din partea dlui director Iosif Judeanu la care instituţia noastră a răspuns pozitiv cu tot dragul. Coordonaţi de pr. Lucian Abalintoaiei echipa de teatru şi formaţia “Franciscan brothers“ au realizat un spectacol care a fost primit şi apreciat peste aşteptări.
Mai întâi actorii noştrii au arătat sensul care trebuie urmat pentru a ajunge la o bucurie adevărată atunci când îl întâlneşti pe Dumnezeu, Pruncul divin născut la Betleem.
Momentul care a făcut ca pulsul spectatorilor să crească a fost cel realizat de formaţia liceului nostru. Dincolo de interesul stârnit şi de neintreruptele aplauze interesul l-a stârnit calităţile instrumentiştilor noştri.
Ne-am bucurat să purtăm bucurie altora, dar în acelaşi timp recunoaştem că noi înşine am primit mai mult decât am dăruit.

18 februarie 2012: Serată fraternă

18 februarie 2012: Serată fraternă
Să studiezi e o datorie. Să munceşti… e greu. Să te rogi… se cere perseverenţă. Atunci când apare însă un moment de recreere atunci chiar că vine bucuria! Înainte de a intra în trăirea timpului de pregătire interioară a Postului Mare am avut parte de un moment special de fraternitate.
Astfel că în seara de 18 februarie 2012, într-o atmosferă de veselie am participat la carnaval. Cu această ocazie fiecare şi-a arătat capacitatea de creaţie prin transformarea exterioară în diferite personaje nostime. Bineînţeles că în asemenea context se merita şi o premiere adecvată a celor mai reuşiţi “mascaţi“…
Ne-am simţit bine foarte bine cu toţii şi ne-am bucurat să relaţionăm într-o… altă manieră.

Simpozionul “Arta reușitei personale și profesionale”

Simpozionul  “Arta reușitei personale și profesionale”

Pe data de 28 nov.124 de elevi din tot județul au participat la prima ediție a simpozionului “Arta reușitei personale și profesionale”, organizat de Colegiul Tehnic  “Danubiana”.

Mai bine de 100 de elevi din întreg județul au participat la prima ediție a simpozionului “Arta reușitei personale și profesionale”, organizat de Colegiul Tehnic “Danubiana”. Indiferent de secțiunea la care au concurat, prin prezentările lor, aceștia au încercat să convingă juriul că au reușit să găsească cheia reușitei în viață. “Ne bucurăm că foarte mulți elevi și profesori au răspuns invitației noastre, tema propusă fiind considerată de mare interes pentru elevi. Cea mai solicitată secțiune, cu aproape 100 de înscrieri, a fost cea a interviului pentru angajare, dovadă că, deși sunt abia liceeni, tinerii sunt preocupați de modul în care vor reuși să-și croiască un drum în viață”, a spus profesoara Cristina Horga, directorul Colegiului Tehnic “Danubiana”.

La secțiunea I, “Cheia succesului în carieră”, în care s-a cerut elevilor să-și prezinte într-un referat propria viziune asupra reușitei în viața personală și profesională, premiul I a revenit lui Silviu Blăjuț, de la Liceul Teologic “Sfântul Francisc de Assisi” (profesor Anca Lungu), aplaudat de colegi și de juriu la scenă deschisă, urmat de Georgiana Lungu, de la Liceul cu Program Sportiv (profesor Anca Lungu), premiul II, și Adrian Emanuel Ficău, de la Liceul Teologic “Sfântul Francisc de Assisi” (profesor Anca Lungu), premiul III. La secțiunea Marketing instituțional, în care elevii au intrat în concurs cu materiale de promovare a școlii, premiul I a revenit echipajului Marius Dancăși  Paul Atomii, de la Liceul Teologic “Sfântul Francisc de Assisi” (profesor Anca Lungu). La secțiunea a treia, interviul de angajare, colegul nostru , Emanuel Robert Baciu, de la Liceul Teologic “Sfântul Francisc de Assisi” (profesor Anca Lungu),ne-a adus cinste luând premiul III. Cele mai multe premii au fost obținute de elevii de la Liceul Teologic “Sfântul Francisc de Assisi”.

“Pentru elevii mei, participarea la acest simpozion a fost o foarte bună ocazie de a-și promova școala și de a-și promova valorile pe care le învață la școală. A fost un câștig pe toate planurile, dincolo de premiile pe care le-au obținut, a fost o ocazie deosebită pentru a-și exprima propriile păreri despre ce înseamnă succesul în viață”, a spus profesoara Anca Lungu, coordonatoru lcelei mai premiate echipe, cea a Liceului Teologic “Sfântul Francisc de Assisi”.

 

24 ianuarie

24 ianuarie

La această dată cu toții, cu mic cu mare, am comemorat Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. La ora 11:00, în Amfiteatrul nostru, elevii Baciu Robert și Demetercă Iulian, fiind îndrumați de prof. coord. Flenchea Petru, au prezentat acest eveniment cu ajutorul unui document PowerPoint.
După intonarea patriotică a unor cântece și cuvintele pline de patos ale profesorului de istorie, Flenchea Petru,  elevii și-au continuat în mod normal orele, totuși fiind însuflețiți de sentimentul acestei zile.

Spectacol de Crăciun

Spectacol de Crăciun

Pe data de 19 decembrie 2012 elevii claselor a XII-a ne-au arătat ceea ce au pregătit cu devotament pentru a ne introduce în spiritualitatea dăruită de sărbatoarea Naşterii Domnului.
Pentru început, aceştia au ales o variantă a ilustrării pe scenă a evenimentelor petrecute în noaptea Întrupării.La fel ca pe timpul lui Shakespeare, băieţii au inerpretat şi rolurile de femeie, care, spre uşurinţa lor, au fost foarte puţine la număr. Publicul, format din ceilalţi elevi şi din profesorii lor dar şi alte persoane, a fost profund mişcat, aplaudând cu mare încântare piesa.
În a doua parte a fost în centrul atenţiei corul şcolii, cor condus de pr. Dumea Cristian, cu un repertoriu dedicat acestei sărbători deosebite. Din nou, de altfel ca de fiecare dată, sub bagheta dirijorlui, corul a atins latura sensibilă a ascultătorilor, ascultători care, impresionaţi de cântece, au mulţumit prin aplauze.
În ultimă instaţă, ca de fiecare dată, încheierea a fost ,,împodobită”  cu urăturile devenite tradiţie ale elevilor din anul terminal. Mascaţi în tot felul de personaje mai mult sau mai puţin cunoscute, ei au făcut o recenzie haioasă a celor aproape patru ani de şcoală, sub formă de urătură.
Plini de voie bună şi cu o puternică încărcătură emoţională pozitivă, cu toţii au plecat, fiecare sprecasele lor, pentru a întâmpina Crăciunul.