Viata fraterna

Cronica Liceului Franciscan – Roman
Viaţa fraternă

A. D. 2012

18 februarie 2012: Serată fraternă
Să studiezi e o datorie. Să munceşti… e greu. Să te rogi… se cere perseverenţă. Atunci când apare însă un moment de recreere atunci chiar că vine bucuria! Înainte de a intra în trăirea timpului de pregătire interioară a Postului Mare am avut parte de un moment special de fraternitate.
Astfel că în seara de 18 februarie 2012, într-o atmosferă de veselie am participat la carnaval. Cu această ocazie fiecare şi-a arătat capacitatea de creaţie prin transformarea exterioară în diferite personaje nostime. Bineînţeles că în asemenea context se merita şi o premiere adecvată a celor mai reuşiţi “mascaţi“…
Ne-am simţit bine foarte bine cu toţii şi ne-am bucurat să relaţionăm într-o… altă manieră.

Cronica Liceului Franciscan – Roman
Viaţa fraternă

A. D. 2011

20 decembrie 2011: Împărtăşind şi primind bucuria
La invitaţia Şcolii de Arte şi Meserii “Trinitas“ din Târgu Frumos, elevii liceului nostru au împărtăşi din bucuria lor prilejuită de apropierea sărbătorii naşterii Domnului elevilor şi profesorilor instituţiei care ne-a invitat. Activitatea a avut loc marţi, 20 decembrie 2011.
Propunerea a venit din partea dlui director Iosif Judeanu la care instituţia noastră a răspuns pozitiv cu tot dragul. Coordonaţi de pr. Lucian Abalintoaiei echipa de teatru şi formaţia “Franciscan brothers“ au realizat un spectacol care a fost primit şi apreciat peste aşteptări.
Mai întâi actorii noştrii au arătat sensul care trebuie urmat pentru a ajunge la o bucurie adevărată atunci când îl întâlneşti pe Dumnezeu, Pruncul divin născut la Betleem.
Momentul care a făcut ca pulsul spectatorilor să crească a fost cel realizat de formaţia liceului nostru. Dincolo de interesul stârnit şi de neintreruptele aplauze interesul l-a stârnit calităţile instrumentiştilor noştri.
Ne-am bucurat să purtăm bucurie altora, dar în acelaşi timp recunoaştem că noi înşine am primit mai mult decât am dăruit.

 
18.10.2011: Simpozion internaţional
simpozionAstăzi 18.10.2011, Asociaţia Armatei Maicii Domnului – ROMÂNIA în colaborare cu Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Postulandatul Franciscan din Roman şi Liceul Teologic Franciscan, au organizat primul simpozion internaţional din România cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la sacrificiul suprem al vieţii Sfântului Maximilian Maria Kolbe.
Simpozionul a început cu o frumoasă oră Mariană în Capela Institutului Teologic Franciscan, apoi Pr. Pavel Bulai a deschis conferinţa prin adresarea unui cuvânt de bun venit invitaţilor: Sr. Raffaella Aguzzoni preşedintele internaţional A.M.D, Pr. Raffaelle Di Murro O.F.M Conv şi membrilor asociaţiei A.M.D din România.
simpozionTotodată, pr. Sebastian Diacu, pr. Pavel Bulai, pr. Mihai Gal cât şi pr. Bernadin Duma împreună cu invitaţii din străinătate au prezentat mai multe informaţii legate de viaţa Sfântului Maximilian Maria Kolbe cât şi despre devoţiunea sa faţă de Neprihănita Fecioara Maria şi înfiinţarea Armatei Maicii Domnului.
Simpozionul a avut un ecou spiritual deosebit, terminându-se cu Sfânta Liturghie în Capela Institutului nostru, l-a care a participat toţi preoţii prezenţi la conferinţă, împreună cu membrii Armatei Maicii Domnului.
Maximilian Kolbe, s-a născut la 7 ianuarie 1894 înZduńska Wola, într-o familie de ţesători săraci polonezi. La botez i s-a pus numele Raimond. Copil fiind, pe când se ruga în faţa unei statui a Maicii Domnului, Fecioara Maria i-a arătat două coroane, una de trandafiri albi, alta de trandafiri roşii, şi i-a propus să aleagă. Raimond le-a luat pe amândouă: ele sunt simbolul vieţii sale de curăţie sufletească şi de jertfă faţă de aproapele şi faţă de biserica lui Cristos.
În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creştinii din lumea întreagă, deşi sub apăsarea celui de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul îşi sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în Biserica romano-catolică. Pe când mulţimile credincioşilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura şi lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) un suflet curat şi curajos se îndrepta către lăcaşurile cereşti, spre a depune la tronul Celei fără de pată, omagiul unei vieţi jertfite Fecioarei Neprihănite şi mântuirii sufletelor.
Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, după două săptămîni de înfometare absolută şi în urma unei injecţii cu formol, a murit în «celula morţii» din lagărul de exterminare, de tristă amintire, care a marcat istoria lumii într-un mod ireversibil. Maximilian Kolbe, spre deosebire de alţii a fost aruncat în celula morţii la cererea sa, în locul unui deţinut care, la momentul începerii procesului de beatificare, a dat mărturie despre viaţa exemplară pe care a dus-o preotul. Se afla la lagărul de la Auschwitz din luna mai, şi, cu toate că era aproape o epavă, a fost supus tratamentului special aplicat preoţilor. Insultele nu i-au atins sufletul, dar prin modul în care s-a comportat i-a întărit pe ceilalţi deţinuţi, spovedindu-i.
El îi trimite o scrisoare mamei sale înainte de fi arestat de către autorităţi:
„Dragă mamă. Spre sfârşitul lunii mai, am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă mamă. Poţi fi liniştită în legătură cu mine şi cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni şi El se gândeşte cu o iubire mare la toţi şi la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scrii până nu îţi trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu ştiu cât timp voi mai fi aici. Te salut cu drag şi te sărut, Raymond Kolbe.”
Sfântul Maximilian Maria Kolbe, a fost Beatificat în 1974 la Roma, Vatican de Papa Ioan Paul al VI-lea şi Canonizat în 1982 la Roma de către Papa Ioan Paul al II-lea.

 
Medjugorje
medjugorjeChiar dacă am luat vacanţă, acest lucru nu a însemnat faptul că s-a întrerupt evoluţia noastră pe plan spiritual.
La iniţiativa doamnei profesor Mariana Sofronie, a părintelui Martin Baciu, cu aprobarea părintelui director Eusebiu Ţâmpu şi cu ajutorul bunului Dumnezeu, am reuşit să finalizăm un proiect care a avut un ecou spiritual puternic.
Astfel, în dimineaţa zilei de 29 iulie 2011, după celebrarea Sfintei Liturghii, seminarişti care au dorit o experienţă spirituală de deosebită, au plecat spre Medjugorje. Acolo, au mers zeci de mii de persoane din toată lumea, unii pentru a se converti, alţii din credinţă, iar alţii din curiozitate.
În aceste zile, pelerinii au avut parte de un program spiritual intens; încă din prima zi fiecare a avut posibilitatea de a da mărturie de credinţă. Cu toţii au urcat muntele Krijevat în rugăciune. Toate zilele de pelerinaj au fost trăite în umilinţă, rugaciune şi alături de Sfânta Fecioară Maria.
Putem deduce acest lucru şi din mărturiile unor colegi:
“Sfânta Fecioară Maria este aşa de frumoasă pentru că iubeşte foarte mult” ( Mărtişcă Marius cls. a XII-a A)
“Medjugorje este cu adevărat un loc binecuvântat pentru că acolo înveţi să te rogi cu inima.” (Ghiurca Eduard cls. a XI-a B)
“La Medjugorje m-am simţit cel mai aproape de mama noastră Maria” (Toma Raimund cls.a XI-a B)
Cu alte cuvinte ceea ce au trăit colegii noştri a fost minunat şi suntem convinşi că Mama nostră Cerescă îi va rasplăti. Prin urmare dacă vrem să trăim o experienţă spirituală profundă, trebuie să „profităm” la maxim de aceste oportunităţi.

 

14 mai 2011: În pelerinaj la Sanctuarul Fericitului Ieremia Valahul de la Oneşti
Urmând proiectul formativ care prevede pe parcursul anului formativ trăirea mai multor pelerinaje, am plecat sâmbătă dimineaţă spre Oneşti pentru a-l vizita pe iubitul nostru frate, Fericitul Ieremia.
9Ziua de pelerinaj a început la ora 7:30 când elevii noştri conduşi de către părinţii formatori au părăsit seminarul pentru o zi. La sosire elevii au avut ocazia de a-l saluta în rugăciune pe Fericitul Ieremia şi cu suflete curate am participat la Sfânta Liturghie celebrată în criptă acolo unde sunt aşezate şi osemintele Fericitului. În cadrul omeliei am avut ocazia de a afla cât mai multe lucruri despre viaţa şi faima de sfinţenie a Fericitului.
După ce s-au hrănit sufleteşte şi trupeşte, elevii au avut ocazia să viziteze seminarul fraţilor capucini.
La ora 15:00 elevii s-au adunat din nou în cripta Fericitului pentru un moment de rugăciune. După această oră de rugăciune elevii au pornit înapoi spre seminar încărcaţi cu mai multe haruri şi întâriţi puternic de exemplul acestui frate capucin care a avut o singură dorinţă în viaţă: să fie sfânt!

 

8 aprlilie 2011: Însoţindu-l pe Isus în pătimirea sa
Pregătindu-ne pentru sărbătoarea Învierii lui Isus din morţi, în seara zilei de 8 aprilie elevii, conduşi de părintele spiritual Teofil Petrişor, au petrecut o noapte rugăciune în faţa lui Isus Euharisticul, amintind-ne de patima şi moartea Sa.
Noaptea de rugăciune a început la ora 21.00 prin celebrarea Sfintei Liturghii în cadrul căreia am comemorat Cina cea de Taină petrecută de apostoli alături de Isus în Joia Sfântă. După celebrarea jertfei euharistice, am mers alături de Isus în grădina Ghetsemani, cerându-ne iertare pentru păcatele noastre care au umplut potirul pe care El l-a băut, iar apoi l-am însoţit pe drumul Calvarului, aducându-ne aminte de tot ceea ce a suferit.
A urmat apoi adoraţia pe întreaga durată a nopţii, iar în dimineaţa zilei de 9 aprilie adoraţia s-a încheiat prin oficierea Laudelor şi primirea binecuvântării cu Preasfântul Sacrament.
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste momente de har în care am meditat mai profund misterul planului său de mântuire şi îl rugăm să ne ajute să conştientizăm întotdeauna cu ce preţ am fost răscumpăraţi.
În continuare vă prezentăm mărturia a doi dintre elevii noştrii în legătură cu cele trăite în timpul adoraţiei :
„Sunt frumoase astfel de nopţi. Chiar dacă la început mi-am propus să rămân toată noaptea treaz, mi s-a întâmplat să adorm pentru câteva clipe la fel ca apostolii.
Faptul că am fost „unul dintre apostoli” m-a făcut să meditez mai intens sentimentele şi trăirile lui Isus şi a apostolilor. Ceva ce-mi place să meditez şi mă impresionează profund este biciuirea lui Isus. Modul în care se ruga şi modul cum suporta durerea şi suferinţa mă inundă de un sentiment de durere, dar şi de pace în acelaşi timp pe care nu-l pot exprima în cuvinte.
Sfânta Liturghie, Calea Crucii, Adoraţia, toate m-au transformat. La un moment dat, în timpul adoraţiei am ajuns să nu mai am cuvinte să-i vorbesc lui Isus, îmi dispăruseră toate ideile şi cuvintele şi astfel rugăciunea s-a transformat în ceva mai profund, inima îmi bătea mai puternic şi cu ea îmi tremura tot trupul.
Am avut sentimente ce nimeni nu le-ar putea pune în scris, dar când le resimt totul este divin şi minunat.
Şi ca un rezultat al adoraţiei şi meditării mele pot spune acum că am convingerea că Dumnezeu există şi ne iubeşte.
Cu siguranţă doresc să mai trăiesc astfel de clipe de har.”
(Baciu Robert Emanuel, Clasa a IX-a A)

„ Eu fiind mai mare, am mai trăit astfel de momente şi de aceea am aşteptat cu o foarte mare bucurie aceste clipe, simţindu-mă copleşit de dragostea pe care a avut-o Cristos în grădina Ghetsemani.
Vă spun sincer că pe parcursul întregii nopţi am fost motivat de cuvintele pline de compătimire ale lui Isus adresate apostolilor: „N-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas”(Mt 26,40). Din aceste cuvinte eu am înţeles câtă nevoie avea Isus în acele clipe de cineva care să vegheze alături de El şi să-l consoleze de aceea eu le-am păstrat şi le păstrez şi acum în suflet căutând să veghez oricând, în orice loc şi în orice activitate.
Astfel de momente maturizează spiritul uman, pentru că prin rugăciune, contemplaţie, interiorizare profundă şi analiză a vieţii în lumina harului, putem găsi acele răspunsuri pe care nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ni le poate oferi şi putem lua hotărâri sănătoase, care să ne conducă spre adevărata fericire, spre adevărata viaţă.”
(Cobzaru Adrian, Clasa a XII-a A)

 

26 martie 2011: Pelerinaj la Manastirea Carmelitana (Luncani)
1Urmând proiectul formativ din acest an în ziua de 26 martie 2011 Liceul Teologic Romano-Catolic „Sf. Francisc de Assisi” din Roman a plecat în pelerinaj. Locul deosebit pentru un moment de reculegere atât de necesar pentru elevi, profesori şi formatori a fost Mănăstirea Carmelitana de la Luncani.
Directorul spiritual al seminarului a fost organizatorul acestei zile. El ne-a introdus şi ne-a ghidat pe întreg parcursul zilei.
La sosire am fost primiţi cu multa ospitalitate de către pr. Tiberio Scorrano, priorul mănăstirii, iar pr. Sebastian Benchea ne-a vorbit despre Ordinul Carmelitan care a luat naştere în timpul cruciadelor în ţara Sfântă atunci când câteva persoane s-au retras pe muntele Carmel pentru a trăi o viaţă de rugăciune şi contemplaţie, alegând în acelaşi timp pe Maica Domnului ca Mama şi Protectoare. Tot de la el am aflat ca fraţii carmelitani sunt prezenţi în România din anul 2001.
A urmat introducerea facuta de pr. Teofil în tema pelerinajului: întoarcerea fiului risipitor la casa Tatălui după ce cu mult egoism l-a parasit mergând pe căi greşite. Aprofundând tema cu toţii am pornit spre meditare în jurul mănastirii.
Momentul central al zilei a fost celebrarea Euharistica. Iniţierea acestui moment a fost realizat printr-un act penitenţial împlinit prin dezlegarea sacramentală pentru ca ceea ce s-a meditat să aduca cu adevarat roade în vieţile noastre.
După ce ne-am hranit trupurile am pornit din nou la drum alături de Cristos urcând în rugaciune şi meditare alături de el pe drumul crucii, drum parcurs de el pentru mântuirea tuturor fiilor lui Dumnezeu.
Îi mulţumim Domnului pentru această zi binecuvântată, pentru vremea prielnică şi pentru toate harurile primite şi îl rugam pe el ca samânţa bună care vine de la el sa aduca rod bogat!

 

07 martie 2011: Carnaval
carnavalÎnainte de a începe timpul Postului Mare şi de a ne pregăti sufleteşte pentru sărbătoarea Paştelui, am dorit să avem parte de un moment deosebit de fraternitate şi bucurie.
De aceea, în seara zilei de 7 martie, ne-am costumat, am petrecut şi ne-am bucurat împreună de Carnaval.
De la clovni, medici, mimi, Zoro, Păcală până la căruţaşi cu boi, toate costumele, lucrate cu măiestrie de către colegii noştri, au fost apreciate şi premiate de către un juriu exigent. Pe lângă aceasta au mai avut loc reprezentări teatrale şi muzicale şi bineînţeles petrecerea propriu – zisă care au făcut din seara de luni, un moment de împărtăşire şi de comuniune.

 

26 ianuarie 2011: Serată artistică
serata_artisticaBucuroşi şi cu inima împăcată că şi-au făcut datoria în acest semestru care se apropie de sfârşit, elevii Liceului Franciscan au avut prilejul miercuri, 26 ianuarie 2011, de a organiza o serată artistică.
Au fost interpretate piese muzicale de diferite genuri (de la muzică populară, folk, mixaje instrumentale până la muzică clasică) şi câteva scenete hazlii.
E minunat să descoperi de fiecare dată darul lui Dumnezeu întrupat în oamenii pe care El i-a creat! Noi ne bucurăm şi dăm mărturie că El e minunat şi bun cu noi, iar noi avem datoria de a face ca talantul/talentul nostru să aducă rod!

 

15 ianuarie 2011: Zi de rugăciune
zi_rugaciuneAstăzi, 15 ianuarie 2011, elevii Liceului Franciscan, împreună cu părintele spiritual Petrişor Teofil, au avut ocazia de a se apropia mai mult de Sfânta Fecioară şi de Isus, petrecând o zi de rugăciune.
Prima parte a constat în recitarea a 15 dintre misterele rozariului şi o oră de adoraţie în faţa Sfântului Sacrament. În a 2-a parte elevii au mai petrecut un timp de adoraţie în faţa Sfântului Sacrament. Ziua de rugăciune s-a încheiat cu recitarea Vesperelor.

 

 

 

16 ianuarie 2011: Binecuvântarea casei
binecuvantarea_caseiLa început de an aşa cum frumos ne e obiceiul am primit şi noi binecuvântarea din partea Domnului.
După ce ne-am rugat, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra elevilor şi casei, părintele director, Eusebiu Ţâmpu şi părintele spiritual Teofil Petrişor au purces prin dormitoarele elevilor şi clasele în care aceştia vor învăţa.
Domnul să facă rodnic drumul nostru de formare!