Sfantul Francisc

francisc_serafim

1181/1182

Sfântul Francisc, întemeietorul a trei Ordine religioase mendicante (cerşetoare), s-a născut la Assisi, un mic orăşel din Provincia italiană Umbria, având ca părinţi pe Pietro Bernardone, comerciant de stofe, şi pe Giovanna Pica. Deşi la botez, în absenţa tatălui său, care se afla în Franţa, a primit numele de Ioan, la întoarcerea acestuia a primit numele de Francisc, nume existent deja, însă puţin folosit în Italia.
În ceea ce priveşte anul naşterii Sf. Francisc există diferite ipoteze: unii specialişti acceptă posibilitatea naşterii sale la sfârşitul anului 1181, în timp ce alţii cred că ar fi avut loc la începutul anului 1182.

1202-1203

Are loc războiul dintre oraşele vecine Perugia şi Assisi. Armata oraşului Assisi este doborâtă în bătălia de la Collestrada. Francisc este luat prizonier.

1203

Francisc, fiind bolnav, este eliberat.

1204

Francisc este încercat de o lungă boală, apar primele semne ale convertirii sale.

1205 

Un an dificil şi important din viaţa lui Francisc: începe itinerariul de revizuire a vieţii sale. Lucrurile cărora înainte le dădea mare importanţă încep să piardă din valoare, in timp ce se transformă în „dulceaţa sufletului” ceea ce înainte i se părea „foarte amar”.

1206

Sfântul Francisc ajunge la un punct definitiv de „rupere de lume”, are loc contrastul cu tatăl său. În piaţa catedralei din oraş, înaintea episcopului, Francisc renunţă la toate bunurile sale, chiar şi la hainele în care era îmbrăcat, şi le înapoiază tatălui său. După acest eveniment, Francisc face o scurtă experienţă într-o mănăstire, după care s-a dedicat, la Gubbio, asistenţei bolnavilor de lepră. Apoi, la Assisi, a început restaurarea micii biserici „San Damiano”. Alegerea lui Francisc, ca ceva extraordinar şi chiar dramatic, devine o provocare pentru oraş. Solitudinea lui Francisc şi întărirea convingerilor sale.

16.04.1208

Sfântul Francisc, împreună cu primii săi tovarăşi, Bernardo di Quintavalle şi Pietro Cattani, consultă Sfânta Evanghelie: Cristos îi cheamă la o totală despărţire de cele trecătoare pentru a putea face parte dintre cei marginalizaţi. Începând cu această dată mai mulţi tineri se unesc idealului lui Francisc.

1209/1210

La Roma, Papa Inocenţiu al III-lea îl primeşte pe Sfântul Francisc şi pe primii săi tovarăşi (doisprezece împreună cu Francisc) şi aprobă, verbal, modul lor de viaţă. Aceştia, la întoarcere, se stabilesc la Rivotorto, în apropiere de Assisi. Apoi, constrânsă să părăsească Rivotorto, mica fraternitate se stabileşte la Porziuncula, la poalele oraşului Assisi.

1211/1212

În duminica Floriilor, în timpul nopţii, Sfânta Clara de Assisi fuge din casa părintească şi este primită de Sfântul Francisc, la Porziuncula, prin ritul tunsorii, semnul unei noi vieţi de umilinţă.

16.08.1206

La Perugia moare Papa Inocenţiu al III-lea. După două zile este ales Papa Honoriu al III-lea.

1217

La Porziuncula, are loc Capitolul general al Ordinului Fraţilor minori. Fraţii decid să meargă în misiune în lumea întreagă: Francisc intenţiona să meargă în Franţa, însă, la Florenţa, cardinalul Ugolino îl convinge să rămână în Italia.

1219

În luna iunie, de la Ancona, Francisc se îmbarcă pentru a merge la Acri şi Damietta. Are loc întâlnirea pacifică cu Sultanul.

1220

În luna ianuarie sunt martirizaţi cinci fraţi franciscani în Maroc (sunt primii martiri franciscani). Din cauza unor dificultăţi ce s-au ivit în Ordin, care între timp a cunoscut o mare creştere numerică, Francisc se întoarce în Italia. Renunţă la responsabilitatea de Ministru general, îi urmează în această funcţie Pietro Cattani. Tot în acest an, Papa Honoriu al III-lea îl numeşte pe cardinalul Ugolino protector al noii familii religioase.

1221

Pe 10 martie moare Pietro Cattani, îi urmează, ca Ministru general, fratele Elia, care însă îşi i-a titlu de Vicar general, din respect faţă de Sfântul Francisc. În Capitolul de la Porziuncula (pe 30 mai) este aprobată textul Regulii non bullata, care a fost scrisă pe parcursul mai multor ani, drept răspuns la exigenţele fraternităţii care crescuse foarte mult.

29.11.1223

Papa Honoriu al III-lea, prin bula Solet annuere, aprobă Regula Fraţilor Minori. În noaptea de Crăciun, la Greccio, Francisc, pentru a medita cu mai multă intensitate misterul întrupării lui Cristos, face o reprezentare vie a naşterii lui Isus. Acest eveniment a dat naştere tradiţiei Prezepiului.

15.08.1224

Pe muntele La Verna, Francisc începe postul Sfântului Mihail. În luna septembrie primeşte stigmatele lui Cristos.

1225

Se agravează boala ochilor Sfântului Francisc, pentru o perioadă locuieşte la „San Damiano”. Are loc vizita medicală şi diferite tratamente, însă fără nici un rezultat. Tot în acest an Sfântul Francisc compune Cântul creaturilor. În timpul certurilor dintre episcopul şi autorităţile de Assisi, Francisc adaugă Cântului creaturilor o strofă despre iertare: ascultând-o, cele două autorităţi se împacă. Sfântul Francisc este dus la Rieti, unde este supus unei intervenţii chirurgicale foarte dureroase, însă fără nici o îmbunătăţire a sănătăţii.

1226

August-septembire. Condiţiile de sănătate se agravează: Francisc este dus în palatul episcopal din Assisi. În prag de moarte, Francisc dictează Testamentul său, în care, prin cuvinte puţine şi concise, face un epilog al experienţei sale religioase şi reafirmă cu tărie propunerea sa creştină. Simţind apropierea morţii, Francisc cere să fie dus la Porziuncula.

03.10.1226

Seara, în zi de sâmbătă, Francisc moare la Porziuncula.

1227

Pe 19 martie cardinalul Ugolino este ales papă, îşi ia numele de Grigore al IX-lea. Pe 30 mai Giovanni Parenti este ales Ministru general al Ordinului Fraţilor minori.

16.08.1228

La Assisi, Sfântul Francisc este canonizat de Papa Grigore al IX-lea.

25.05.1230

Moaştele Sfântului Francisc sunt duse în Bazilica ce a fost construită în cinstea sa la Assisi.