Primim și trăim, la sfârșit de an, bucuria premiului. Al nostru și al celuilalt. E mare lucru să poți jubila pentru succesul lui, al ei (și nu al tău). Însăși aceasta este un succes. (enorm!) O astfel de ambianță nu poate fi decât plină de mulțumire: pentru tot harul lui Dumnezeu, pentru elevii minunați, pentru colegii (de bancă, de clasă, de drum, de școală…), pentru profesorii implicați, pentru toți angajații care au muncit din greu și pentru…. întreaga atmosferă de familie a școlii noastre. Și, evident, la un sfârșit de An, ne vin în gând diverse replici: „a fost greu”,…”a fost și frumos”, ”a fost și mult, a fost puțin”, „a fost așa, sau altfel”… Dar, dincolo de toate acestea, e bine că „a fost” și face parte, de acum înainte, din viața noastră. Aceasta – prin harul lui Dumnezeu – ne face mai bogați!

      Astfel, am încheiat întregul an școlar prin inerenta întâlnire a Consiliului Profesoral la ora 8.30, apoi, prin celebrarea Sfintei Liturghii de mulțumire la ora 10.30, urmată imediat de frumusețea conferirii și primirii premiilor. 

       Nu putem spune decât „mulțumesc”! La care, evident, adăugăm recomandarea părintelui vicar provincial, prezent la liturghia de astăzi: vacanță frumoasă, tuturor, trăită bine, cu timp pentru: rugăciune, zâmbet, caritate, joacă, lectură, muncă, iubire, viață, înțelepciune, și dăruire! Cu pace și bine!