Într-o competiție nu locul (sperăm!) contează. Ci comuniunea trăită. A vedea dinadins cine ce e cel mai bun devine rapid nociv. Nu deținem, oricât am vrea, suficiente instrumente și criterii să evaluăm asemenea postúri. Iar riscul de a te repezi rapid la premii, ne poate păcăli esențial și viața. Nu pentru aceasta trăim; nu pentru astfel de motive învățăm; nici pentru colecții de trofee jucăm fotbal, volei, tenis… Ne-ar desfigura trist existența. Ci, facem competiții, ne punem în joc, muncim,… pentru a da ce e mai bun din noi, pentru a exersa fairplayul, a ne dezvolta și…. pentru înțelege (iar și iar!) că valoarea unui om nu e livrată niciodată de titlul unei diplome. Ci de esența sa ineluctabilă: iubirea.

        Iar noi îi felicităm pe elevii noști – și pe cei care i-au coordonat – deoarece s-au pus în joc, în zi de sâmbătă, într-o frumoasă întâlnire sportivă organizată la Hălăucești, trăind o nouă șansă de a dărui bunătate și a primi frumusețea inerentă a celuilalt. Și au primit locul II.  Cu pace și bine!