Practica pedagogică nu este niciodată o glumă sau un timp lejer, ce poate fi tratat cu nonșalanță. Nici cea observativă și nici cea activă. Ci, pentru un elev la pedagogic, acest moment e nuclear! Căci condensează în esența sa deopotrivă posibilitatea reflectării, integrării, exersării, asumării unui rol vital în viața celorlalți: acela de îndrumător. Vrei, nu vrei, te pregătești să fii profesor. A fi, chiar și pentru 10 minute, în fața celor ce-și trăiesc (și-și construiesc!) istoria și sufletul cu tine,… a te vedea pe tine însuți cu propriile trăiri, emoții, gânduri,… uzitându-ți șansa de a influența și a transmite viață, pe care ceilalți o primesc, așa cum tu le dăruiești, te face enorm (ENORM!) de responsabil.

       Și tocmai de aceea, acest eveniment nu poate fi tratat decât cu demnitate, cu decență, cu un necesar respect și loială punctualitate, cu pregătire asumată, și fără niciun dram de indolență. Iar bucuria va rămâne mare, când știi, în intima ta cercetare, că ai dat totul, totul să îți trăiești acest frumos și unic rol (de dragul și) în viața celorlalți!

    Așa dorim să credem că au trăit și astăzi și în fiecare zi elevii noștri de la „peda”, darul practicii pedagogice . Iar noi îi felicităm pe cei ce astăzi (și nu doar) și-au susținut „celebrele atestate”, dorindu-le să-și prețuiască valoarea vocației primite. Cu pace și bine!