Director
Pr. prof. dr. Bogdan Emilian Balașcă
Trăiesc prin harul și bunătatea Domnului, convins că viaţa este darul Său. Mă simt păcătos, dar în același timp, iubit enorm de Dumnezeu, Căci îndurarea și iertarea Sa nu au lipsit nicicând din viața mea.
M-am născut, prin mila Sa, în anul 1979 la Roman. Apoi, prin grija familiei, am frecventat o școală generală, urmând ca în 1994 să intru la Seminar. Apoi am continuat postulandatul, noviciatul, institutul,.. până în anul 2005, când am primit licența în teologie și diaconatul. Ca diacon, urma să plec la Padova, iar de acolo misionar în Ghana. A fost frumos, ca tânăr preot să ajung pe țărmul de vest al Africii, în fosta colonie Coasta de Aur! Apoi, după doi ani, preot fiind, am revenit în țară, într-o comunitate franciscană de la București, unde am frecventat o nouă licență, în psihologie, apoi un master în sociologie, un altul în psihologie și într-un final, doctoratul în teologie în anul 2013. Toate au fost darul lui Dumnezeu! Iar între timp, din 2010 până în 2012 Domnul m-a chemat să fiu vice rector formator la Institutul Teologic Franciscan, apoi, pentru un an, director spiritual la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, și între timp profesor de diferite materii de psihologie și teologie, fie la București, fie la Roman la ciclul de licență sau de master. În anul 2014, superiorii mi-au propus o nouă misiune: să lucrez cu frații săraci străzii la București. Și astfel, împreună cu un grup de voluntari a luat ființă „orașul carității”, o acțiune spiritual-caritativă prin care foarte des ne întâlneam cu oameni fără adăpost, cu cei săraci ce dorm pe stradă… pentru a-i ajuta și a le oferi în special mâncare, îmbrăcăminte, uneori medicamente și alte lucruri necesare. Și timp de 6 ani am continuat, prin harul Lui, această simplă slujire! Și poate era prea frumos ca să rămână așa, căci planul, mult mai profund al Domnului, avea de gând ca în vara lui 2020 să mă propună director la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. O trecere deloc ușoară, trăită cu uimire, cu provocări și numai cu încredere în Dumnezeu. Și-am acceptat, dar nu pentru a fi „director”, ci pentru a sluji în continuare bunătatea lui Dumnezeu pe care o revarsă abundent în cei din jur. Iar din acel moment continui să învăț: să mă accept pe mine și pe celălalt, să fiu umilit când e nevoie, să nu le știu pe toate,… dar nici să mă compromit. Și nu singur, ci numai ajutat de harul Său, învăț să trăiesc în pace și lumină.
Aș vrea să nu pierd în nicio zi din suflet amintirea bunătății lui Dumnezeu. Oricum aș fii: lovit și ispitit, în pace sau în tulburare, să știu că, dincolo de toate, Domnul e iubire. În simpla noastră rugăciune, să ne păstrăm inima sinceră, să ne încredem în voința Sa, să-i cerem ajutorul și, recunoscători, să-i mulțumim!
Planul managerial al directorului pentru anul școlar 2024-2025.pdf