A avea cultură este un dar. De la restrâns la general. A prețui valori, principii sănătoase, (și a le promova!) devine un semn de demnitate, de sens, esență, împlinire. Iar, într-o lume în care fisura neîncrederii, a malițiozității, a ambiției deșarte, încearcă să își facă locul, avem nevoie să prețuim adevărata cultură. Trăită cu modestie și convingere, cu seninătate și adevăr, cu căutări si sens, cu umanitate sensibilă – așa cum a trăit-o Eminescu – nu poate decât să lumineze sufletul frumos și sincer.

      Iar noi ne-am bucurat astăzi, 15 ianuarie 2024 (și nu numai!) de sufletele frumoase, pline de umanitate, ale elevilor noștri, care, de la preșcolar la cei în prag de Bac, au simțit să vibreze de sinceră sensibilitate, în Ziua Culturii Naționale. Și în timp ce darul primit prin muzică, poem și poezie, a găsit loc în sufletele noastre, am simțit pentru mai bine de o oră că, așa cum spunea Dostoievski, „frumosul va salva lumea”. Restul riscă uneori să fie amăgire, dacă nu suntem, așa cum amintește însuși Eminescu „atenți la tot și la toate”, parcă (sau sigur!) știind de spiritualitatea Sfântului Francisc de Assisi, care îl contempla pe „Domnul prezent în tot și în toate”. Cu pace și bine!